În 1948, este numit în fucţia de paroh părintele Pavel din Mihălăşeni. Acest părinte, până în anul 1949 făcea o slujbă la Mihălăşeni şi una la Grinăuţi Moldova.
Din iulie 1949 la Grinăuţi Moldova a fost îndreptat părintele Gheorghe Moroşanu (originar din s. Clocuşna, Ocniţa). Părintele Gheorghe Moroşanu a păstorit în condiţii grele. Odată în timpul Postului Mare anul 1952, a fost întâlnit de directorul şcolii şi secretarul de partid, care i-au zis: leapadă măi felonul ista şi hai cu noi la şcoală., vei preda muzica, noi ţi-om da salariu., vei merge cu noi la distracţii, în pădure, ţi-om da fete tinere, tot ce-ţi trebuie ţie. La ce rost să-ţi pierzi tinereţea cu 2-3 moşnegi în biserică. Preotul la unul i-a zis câine păros, iar la al doilea dobitoc umflat. Şi a intrat în biserică plângând. Atunci bunelul Siemon Bădărău l-a întrebat: De ce plângi cinstite părinte? Iar părintle, i-a povestit toate cele întâmplate. Eu eram de faţă când bunelul i-a zis: să vezi ci-o să fie cu dânşii.
În 1958, preoteasa părintelui Gheorghe Moroşanu, (preoteasa Liusia), îl convinge pe păr. Gheorghe, să treacă în Ocniţa. Dar în Ocniţa, păr. Gheorghe, a slujit numai 6 luni, după care din 1959 până în 1969, a fost deportat în Ucraina în localităţile Clembovca şi Babcinţî, reg. Iampol.
În 1958 în satul Grinăuţi-Moldova este trimis în locul păr. Gheorghe Moroşanu, păr. Gheorghe Strugaru. La un praznic în Grinăuţi – Raia în 1959, dascălul Andrei Solodchi a zis o frază, precum că lui i-a fost mai bine în timpul românilor, decât în prezent. La această frază i-a răspuns aspru Dumitru Colesnic: Ce ţie nu îţi place puterea sovietică? Cu această întrebare, discuţia a luat sfârşit.
Dumitru Colesnic a mers la Sovietul Sătesc şi a declarat ce a zis dascălul Andrei Solodchi. Preşedintele Sovietului Sătesc de atunci tovarăşul Berco, a zis: trebuie de scris că preotul a zis dar nu dascălul, în acest fel noi vom putea închide biserica din sat. Plângerea a fost înaintată pe numele părintelui Gheorghe Strugaru la Episcopia din Chişinău. Şi astfel părintele Gheorghe Strugaru a fost înlăturat din funcţia de preot paroh a bisericii din Grinăuţi-Moldova, biserica rămânând sub supravegherea staorestelui Lupu Ion.
Starostele Lupu Ion şi cu bunelel Simeon Bădărău au păzit biserica timp de 29 de ani, până în anul 1988.
Fiind lipsit de drepturi preotul Gheorghe Strugaru, conducerea şi apărarea bisericii revine starostelui de atunci Ion Lupu (Vanica Lupu, bunelul preotesei Mariana Gheras). Pe dumnealui îl ajuta Semion Bădărău, fiindcă biserica trebuia să achite la la “Raifinotdel” secţia financiară, suma 1400 de ruble. Ion Lupu împreună cu Semion Bădărău, au umblat prin sat, au strâns jertfă şi au plătit suma respectivă, iar banii rămaşi i-au folosit pentru vopsirea bisericii pe dinafară.
Într-o zi moş Vanica Lupu a găsit uşa de la pălămăria bisericii deschisă şi a aflat căp biserica a fost jefuită de nişte infractori necunoscuţi. Dar furtul nu a răcit inimile starostelui Vanica Lupu şi Semion Bădărău, dimpotrivă ei iarăşi strâng jertfă şi vopsesc biserica pe dinăuntru şi ograda.
La vizita secretarului II din Edineţ, a văzut că toată ograda bisericii e plină de lume, care vopseau, curăţeau biserica şi nu au putut face nimic. Cheile de la biserică au rămas la Semion Bădărău. După moartea lui, cheile au rămas la feciorul său - Alexei Bădărău. Pe parcursul acestor 29 de ani, toate necesităţile creştinilor, le îndeplineau părintele Casian Coţaga şi starostele Alexei Bădărău.
Din 1985-1988 biserica din Grinăuţi – Moldova a fost ajutată de părintele Feodor din Dângeni, raionul Ocniţa. Odată cu păr. Feodor a intrat părintele Constantin Ursachi de la Edinet şi a zis: oameni buni aici trebuieşte preot. Dumnezeu a auzit cuvintele blagocinului Constantin Ursachi şi în anul 1988 a fost îndreptat preot la biserica din Grinauţi-Moldova părintele Gheorghe Plevan.